Comuna Bichiș
Site oficial
Comuna Bichiș este așezată in județul Mureș și este formată din satele Bichiș, Gâmbuț, Nandra și Ozd.
Cuvântul primarului
În calitate de primar al comunei Bichiș, adresez un sincer bun venit tuturor celor care ați accesat acest site, în numele comunității acestei comune, administrației publice locale și al meu personal. Ne dorim ca pe această cale să venim în sprijinul cetățenilor, oferindu-le dreptul la informația produsă și gestionată de administrația publică locală și, în același timp, să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să cunoască comuna și pe oamenii acestor locuri.
Primar
Mihály Ferencz Attila
Viceprimar
Biró Sándor
Secretar General
Biró Brigitta
Contabil
Trifan Mărioara Angela
Suprafață
Intravilan
Extravilan
Populație
Așezare geografică
Comuna Bichiş este situată în sud-vestul județului Mureș, Transilvania, România. Din punct de vedere administrativ comuna Bichiș are în componențaă localitățile: Bichiș – reședință de comună, Gâmbuț, Nandra și Ozd, și se întinde pe o suprafață totală de 4628 ha.
În comună funcționeză 2 școli: școlile generale cu clasele I-VIII în satele Bichiș și Ozd precum 2 grădinițe în toate cele patru localități, deservite de un număr de 15 personal didactic pentru 61 copii. Școlile sunt dotate cu calculatoare, având acces la internet și telefonie fixă. Cele din satele Ozd și Bichiș au fost renovate în totalitate în anul 2007, având și încălzire prin centrală proprie. În satele Ozd, Gâmbuț și Bichiș există câte un cămin cultural, primele două fiind reabilitate în anul 2012, iar cel din Bichiș în anul 2013. În satul Nanda funcționează cămin cultural din vara anului 2016.
Activități specifice zonei
Ocupația de bază a populației din comuna Bichiș este agricultura. Principalele plante care se cultivă fiind porumb 540 ha, grâu 118 ha, orz 32 ha, orzoaică 26 ha, cartofi 24 ha. O altă preocupare a populației este creșterea de animale în special a bovinelor și ovinelor. În luna noiembrie 2013 efectivul de animale era următorul: 619 bovine, 7464 ovine, 307 suine, 90 caprine.
Activități economice principale
- Creșterea animalelor
- Agricultură
- Prestări agricole
Proiecte de investiții
- Modernizare prin asfaltare drumuri comunale
- Modernizare dispensar uman
- Modernizare sediu administrativ
Personalități locale
Sever Suciu
Sever Suciu (n. 17 februarie 1924, Gâmbuț, Mureș — d. 2 august 1997, Târnăveni) a fost un sculptor român având arta cu ecouri adânci în sculptura naivă populară.
Sculptură în lemn: 1979 – Pomul vieții, 1981 – „Împăratul Carpaților” și „Apostolul sărac”, 1983 – „Iov”, 1984 – „Alegorie dacică”, „Regina muzicii”.
Sculptură în piatră: 1984 – 1996 – „Iubirea de unire”, „Echilibru antic”, „Suferința”, „Nașterea filosofilor”.
Familia Kemény
Familia Kemény este una dintre cele mai vechi familii nobiliare maghiare din Transilvania.
Această familie are origini foarte vechi și strămoșii săi sunt comuni cu cei ai familiilor Gyerőffy, Mikola, Radó și Vitéz, stinse acum, și cu cei ai familiei Kabos, care mai există încă. Ele au toate aceeași stemă: un cerb ieșind dintr-o coroană. Au fost semnate mai multe acorduri și carte între ele cu privire la modul de transmitere a patrimoniului în cazul stingerii unei familii. Acest lucru a fost făcut în acord cu regele Vladislav (I sau al II-lea), care era în mod normal beneficiarul oricărei moșteniri nerevendicate în contextul întreruperii liniei bărbătești.
Péter, fiul lui István, este cel care a fondat familia Kemény de Magyargyerőmonostor. Acesta din urmă ar fi avut un frate, Simon, considerat un erou pentru că a îmbrăcat costumul lui Ioan de Hunedoara la Szent-Imre (astăzi Sântimbru din România) și a murit în locul lui.
István Horváth
István Horváth (n. 10 octombrie 1909 – d. 5 ianuarie 1977), fost om de serviciu la Universitatea din Cluj, devenit redactor la „Falvak Népe” și „Utunk”.
Volumul „Törik a parlagot” a obținut Premiul de Stat în 1951.
În afară de acesta a mai publicat:
– „Balogh Eszti hajnala” [Zorile lui Eszti Balogh] (1954),
– „Krizantémok” [Crizanteme] (1960),
– „Fenséges adósság” [Datorie supremă] (1962),
– „A tenger hangja” [Glasul mării] (1991),
la care se adaugă mai multe volume de versuri și nuvele, unele traduse și în limba română plus alte multe volume, unele publicate post-mortem.
Kata Szidónia Petrőczy
Kata Szidónia Petrőczy (1659–1708) a fost o scriitoare și poetă maghiară. Este privită drept prima femeie scriitoare din perioada barocă din Ungaria și cea mai importantă reprezentantă a prozei baroce.
Kata Szidonia era fiica baronului Ștefan Petrzyczy și Elisabeta Thököly și verișoara prințului Imre Thököly din Transilvania. Familia ei era protestantă. După ce tatăl ei a participat în 1670 la o rebeliune împotriva Habsburgilor, ei au trăit în exil în Polonia o perioadă. S-a căsătorit cu Petrovinai Pekry Lőrinc în 1681 și a devenit bunica scriitorului Polixénia Daniel (1720-1776). Cuplul a fost profund implicat în viața politică a Ungariei și Transilvaniei. Poeziile ei au fost publicate în 1874.
Obiective turistice în comuna Bichiș
În Comuna Bichiș se află următoarele obiective turistice: Castelul Pekry din satul Ozd, Biserica Țigănească din Ozd, Casa memorială Horváth István din Ozd, Cabana lui Ceușescu, Conacul familiei Kemeny din satul Bichiș.
Facilități oferite investitorilor
- Comuna beneficiază de un peisaj deosebit, cadru natural oferit de pădurile care înconjoară comuna, aerul nepoluat, flora, fauna (bogăția de vânat, mistreți, caprioare, etc)
- Sprijin în relația cu celelalte instituții
- Impozite și taxe minime
- Colaborare și eficență
- Existența rețelei de apă potabilă
- Iluminat public
- Internet
- Telefonie pe toată raza comunei
- Forță de muncă
- Valoarea modestă a imobilelor
- O altă oportunitate în această zonă ar fi investiția în întreprinderi mici și mijlocii, pe profile de prelucrare a laptelui și a cărnii, precum și diferite activități meșteșugărești
Tradiții și obiceiuri în comuna Bichiș
Dansul popular Csardas își are originea în Ungaria și a fost popularizat de către muzicanții romi (Cigany) în țările învecinate, inclusiv în România.
Originea dansului Csardas poate fi gasită în secolul 18, când a fost folosit ca un dans de recrutare de către armata ungară. Dansul Csardas este caracterizat printr-o variație în tempo: începe încet și se termină într-un ritm foarte rapid. Există variații alte tempoului, numite: ritka Csardas, Csardas Suru și Csardas szökős. Dansatorii sunt de ambele sexe. Femeile sunt îmbracate în tradiționale fuste largi, colorate, de obicei în roșu, care iau o forma distinctă atunci când dansatoarele se învârtesc.